Că tot suntem în data de 23 august, merită amintită semnificația adevărată a acestei zile tragice.Nu este în niciun caz o zi de sărbătoare, de bun augur sau un prilej pentru a fi fericit (scuzați-i pe occidentali care serbează astăzi această zi în parlament…Știți cum se zice, “tât a putut, tât a făcut” ).Astăzi s-au întâmplat două evenimente tragice care au adus infernul satanic comunist peste Europa de Est, evenimente care sunt tratate cu prea multă indiferență de istoricii contemporani :

• Marea trădare a Regelui Mihai I (23 august 1944) : Datorită unor asemenea oameni, noi românii am ajuns curvele europei, adică acei jegoși care n-au aliați și nici prieteni și care umblă numai după interesele personale.Mihai I de Hohenzollern a dat în această zi o lovitură de stat, arestându-l pe Mareșalul Ion Antonescu și întorcând focurile de arme dinspre ruși, spre nemți.Ca urmare, România a admis cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și a încetat a mai fi un stat democratic pentru mai mult de 50 de ani.Amintim că o astfel de trădare este absolut unică în istoria lumii și că Regele Mihai I nu este în niciun caz un erou al neamului.
• Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) : Tot în această dată, ministrul de externe Rus se întâlnește cu omologul său german la Moscova și semnează un pact prin care împarte europa după două sfere de influență (cea nazistă și cea sovietică).Acest pact, semnat de două țări aflate sub dictatură, a înseamnat smulgerea Basarabiei din trupul țării, și tot odată distrugerea integrității teritoriale a mai multor state (țările baltice, Polonia, etc).Traian Băsescu s-a exprimat dornic de a contesta pactul, însă nu a făcut-o nici până în ziua de azi, la sfârșitul mandatului.

Tags: al doilea razboi mondial, alte state, antonescu, basarabia straina, deznationalizare, harta romaniei, odessa, polonia, rusia, tradare, transnistria

Micuțul orășel latin din nordul Mării Negre se bucură și în ziua de azi de o faimă anume în toată lumea pentru portul său naval important în schimburile economice efectuate pe mare.Este defapt un Galați mai mic,fiindcă și acolo activitatea oamenilor depinde mai mult de port decât de orice altă ocupație mai puțin însemnată.Majoritatea populației din Odessa apare în acte ca ucraineană iar românii primesc locul 2 pe scara numerozității.

Istoria Odessei cu toate regiunile sale rurale și urbane este vagă existând salturi de peste 100 de ani dealungul ei.Un lucru este însă clar și anume acela că la începutul secolului 18 era locuită de coloniști români(regiunea purta numele de,luați aminte,Moldavanka),coloniști ce s-au împuținat considerabil din 1791,când Russia pune pentru prima dată piciorul în această cetate.
Numele de Odessa a fost dat de către Rusia Țaristă dar are o origine absolut latină.Cum orașul beneficia la acea vreme(și încă mai beneficiază) de o deschidere largă la Marea Neagră,rușii au născocit numele Odessa inversând sunetele din sintagma franțuzească “Assez d’eau“(se citește “ase dœ” adică ,destulă apă).
În timpul marii uniri din 1918,Odessa a semnat să se unească cu România (întrucât încă deținea o majoritate etnică favorabilă acestui fapt) dar a fost exclusă din Trataul de la Paris din 1918 rămânând în mâinile Rusiei Bolșevice și ale URSS-ului.Cum Românii erau prea extaziați de câte teritorii au primit după 1918,au uitat de acest orășel și au lăsat Cetatea Albă să fie cel mai estic punct al hărții.Odessa va suferii din acest moment un proces puternic de deznaționalizare și rusificare(care însă nu va schimba majoritatea etnicilor români din zonă).Diverse biserici tipice rusismului se vor construi aici iar limba rusă (impusă minorităților) va rămâne vorbită și până în ziua de azi(în defavoarea limbii de stat,limba ucraineană).
Când Românii și-au luat înapoi orășelul marin,în 1941, timp de 3 ani Odessa începea să-și redobândească identitatea(s-au construit căi rutiere,două cinematografe românești,școli românești iar toate astea fără a neglija celelalte etnii) dar înfrângerea bruscă și neașteptată a cauzat România să uite pentru totdeauna de Odessa.
În ziua de azi,orașul este total anti-românesc iar majoritatea etnică română din zonă a fost aproape în totalitate asimilată de Ucraina.Din păcate,cale de întoarcere nu mai există.
Și vă întreb pe voi..După toate astea,cui aparține Odessa ?

Tags: al doilea razboi mondial, basarabia straina, deznationalizare, odessa, transnistria